28 noiembrie 2011

Despre IUBIRE

Motto: "Real Love are not for Love somebody, It for Everybody &  Nobody" 

         "Raiul e comuniunea cu toti, iar Iadul e neputinta de a mai iubi..."
(Apasa aici pentru fundalul muzical: http://www.youtube.com/watch?v=x1TXMpiqcDI&feature=related)

(interviu cu Parintele Pantelimon)

"- Cel mai adesea oamenii nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.
- De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?
- Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.
- Desi il avem pe Dumnezeu, simtim totusi ca fara celalalt nu suntem completi. E nevoie de un altul, ca sa fim fericiti?
- Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aiba nevoie unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienti singuri.
Sigur, exista oameni care daruiesc mai mult, oameni care dau mai putin, dar nu trebuie sa ne oprim la relatia cu un singur om, trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod din relatia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viata. Orice om e un dar potential pentru noi, cu care ne putem imbogati.
- Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata. Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea?
- Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu, nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns. Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit.
- Din pacate, simplul fapt ca te cununi in biserica nu garanteaza mereu fericirea...
- Trebuie sa invatam sa-L vedem in celalalt pe Dumnezeu. Nu trebuie sa ne raportam la un om ca la un lucru finit. Orice persoana e un izvor infinit, dar care nu e descatusat. Prin iubire si cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zagazurile, astfel ca celalalt sa-si dea drumul fiintial, sa scoata din el tot potentialul lui moral, spiritual si de iubire. Pentru ca fiecare om e cu mult mai mult decat se vede. Si vine iubirea si activeaza in celalalt ceva ce habar nu avea ca zace in el. Ai nevoie de un celalalt care sa iti dea masura. In relatie de doi, omul evolueaza continuu. Si nu mai are cum sa se sature de celalalt, sa se plictiseasca, sa ajunga la rutina. Pentru ca fiecare il face pe celalalt sa evolueze. Fiecare se desface ca un boboc, apoi ca o floare, si aceasta inflorire a lui este infinita. Multi oameni par incapabili de sentimente profunde. Asta, pentru ca nu au fost iubiti, la randul lor, ca sa inceapa sa infloreasca. Dar toate astea nu sunt posibile fara Dumnezeu. Si fara efortul fiecaruia de a activa in celalalt taina Lui, harul dumnezeiesc. Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celalalt.
- Cum ar trebui sa iubim, parinte? Unde gresim, de tot ajungem sa o luam de la capat?
- Nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine. Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte, ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in daruire, sa ne antrenam puterea de iubire. Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa traiesti prin celalalt si pentru celalalt. 
Iubirea inseamna foarte multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine nu au nici o valoare in absenta lor. E plina lumea de ele. Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa iubesti. 
Am citit de curand intr-o carte cum un detinut politic taran, inchis la batranete, primea de la babuta lui scrisori, in care ea punea si cate o floare presata. Asta inseamna iubirea. Si chiar mai mult. 
Sa daruiesti atunci cand esti epuizat, cand nu mai ai nici o forta... 
Nu exista scuza sa nu daruiesti!
Daca dai din prisos, cand ti-e bine si-ti vine usor, nu are valoare. Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt, izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem, cand nu mai avem. Si atunci, ca in Evanghelie, nimicul se transforma, si painea si pestii ajung tuturor.
Pana unde te poti darui pe tine, fara ca asta sa te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine sa te opresti, daca celalalt nu-ti raspunde la fel...
- Daruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependenta fata de celalalt, nu e sclavie. Nu ti se cere s-o faci. Prin daruire nu ma anulez, ci ma regasesc pe mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, ma anulez. Unora le convine sa se lase stapaniti de altii. E cazul multor femei de azi, care ajung sa se inrobeasca. Le bat barbatii, sunt chinuite, dar le e frica sa-si asume un drum, de dragul sigurantei. Au parte de o suferinta absurda, care nici macar nu e mantuitoare. E o forma de lene. Refuza responsabilitatea propriilor decizii si atunci prefera doar sa execute. Dar asa nu vor evolua niciodata. "Cand Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire"
- Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?
- Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voiaDomnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb.
- Iubirea adevarata e intotdeauna libera?
- Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur.
- Ar trebui atunci sa cultivam toleranta in dragoste?
- Ar trebui sa facem exercitiul alteritatii, nu al tolerantei. Toleranta e un fel de ingaduinta fata de ceva ce tie nu-ti convine, presupui ca celalalt are niste defecte pe care tu, din marinimie, le treci cu vederea. Adica toleranta presupune mandria. Or, intr-o relatie de iubire tu nu ai dreptul sa consideri felul tau de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie sa ceri celuilalt sa se schimbe, trebuie sa-ti ceri tie sa-l suporti pe celalalt. In iubire, nu trebuie sa te preocupe binele tau, ci trebuie sa te pui pe tine in slujba celuilalt, preocuparea ta sa fie devenirea lui. Scopul lui nu e sa te infrumuseteze pe tine, sa te faca sa te simti mai frumos si mai bun. Iubirea traita drept schimba oricum lucrurile in bine. Faptul ca ma daruiesc total, ca ma arat jertfitor il face si pe celalalt sa se corecteze, sa se simta, il schimba in bine. Parintele Teofil Paraian spunea ca dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza. Cum vine asta? Pai, niciodata nu calculeaza ce daruieste, ca sa-i atraga atentia celuilalt uite, cate am facut pentru tine, acum da-mi si tu la fel. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste, ca sa poata da mai mult. Asta e iubirea adevarata! 
- Cateodata, oricate ai face pentru celalalt, el ramane indiferent si nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. Cum stii care e omul pentru care merita sa dai tot?
- In ordinea fireasca, important e sa nu te implici intr-o relatie pana nu esti sigur de ea. Potentialul de afectiune, de iubire, trebuie pastrat pana gasesti o persoana cu care te potrivesti cu adevarat, cu care sa ai in primul rand o potrivire sufleteasca, nu trupeasca. Apoi, un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Oamenii trebuie sa invete sa aprecieze crizele. Intrebarea mai are insa si o capcana. Daca te opresti la om, risti sa pierzi tot. Daca il ai in minte mereu si pe Dumnezeu, gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa dai tot, fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde. Nici un om nu merita in sine sa-i dai tot. Pentru ca omul ala nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. In definitiv, prin om ne daruim, de fapt, lui Dumnezeu."

23 noiembrie 2011

Am invatat...

Am invatat... ca nu esti perfect, pana cand nu te indragostesti.
Am invatat... ca in viata nu trebuie sa pierzi nici o oportunitate, mai ales pe acelea pe care tu crezi ca cineva ti le ia.
Am invatat... ca atunci cand semeni rautate si amaraciune, fericirea pleaca in alta parte.
Am invatat... ca ar trebui sa folosim mereu cuvinte bune, pentru ca maine s-ar putea sa fie nevoie sa ni le retragem...
Am invatat... ca un suris e cel mai economic mod de a-ti schimba infatisarea.
Am invatat... ca nu pot alege cum sunt, dar pot intodeauna sa fac ceva ca sa cresc.
Am invatat... ca atunci cand fiul tau abia nascut iti tine degetul in pumnul lui micut... te-a agatat pentru toata viata.
Am invatat... ca toti vor sa traiasca pe varful muntelui dar, fericirea toata creste, in timpul urcusului spre EL.
Am invatat... ca e mai bine sa te bucuri de calatorie si nu sa te gandesti doar la scopul ei (ca fericirea nu e destinatia, ci drumul).
Am invatat... ca este mai bine sa dai sfaturi doar in doua circumstante: cand ti se cer si cand viata cuiva depinde de acele sfaturi.
Am invatat... ca, daca irosesc mai putin timpul, reusesc sa realizez mai multe lucruri.
Am invatat... ca prin iubire poti schimba totul chiar si pe cel mai rau, poti trece orice obstacol, poti castiga orice lupta, schimband tactica.
Am invatat... ca prin iubire poti ierta si poti primi iertare de la cel pe care il credeai dusmanul tau cand, de fapt, era doar un prieten care incerca sa te invete o lectie a vietii…

22 noiembrie 2011

Vorbe de Succes

"Munceşte ca şi cum nu ai avea nevoie de bani,
Iubeşte ca şi cum nu ai fi fost rănit niciodată,
Dansează ca şi cum nu te-ar vedea nimeni, 
Cântă ca şi cum nu te-ar auzi nimeni,
Trăieşte ca şi cum Raiul ar fi pe Pământ..."



"Exista doua feluri de oameni: visatorii, care arunca monede in fantani arteziene, si realistii, adica cei care le pescuiesc de acolo."  (George O. Lucke)

20 noiembrie 2011

Cheia Succesului: Modeleaza cu admiratie!

Legea admirației
"In ultimii ani, de la apariția filmului The Secret, tot mai multă lume vorbește despre Legea Atracției.
In ultimele luni am vorbit chiar cu câțiva pasionați de această lege și m-a surprins verva cu care susțin că Legea atracției e răspunsul la … orice.
Simplu spus, Legea atracției spune că ceea ce gândești preponderent, cu emoția aferentă, tinde să devină realitatea ta.
In sens popular, această lege se traduce la majoritatea oamenilor cam așa:
Dacă îmi doresc o mașină nouă și mă gândesc intens la ea, … o să atrag o mașină nouă…
Dacă îmi doresc o relație de cuplu fericită și mă gândesc intens la partenerul ideal, îl voi atrage în viața mea… 
Și tot așa…
După părerea mea, această lege e foarte importantă și utilă, atâta vreme cât e aplicată de oameni care au ”curățat” emoțiile negative din repertoriul trăirilor zilnice.
Altfel, legea atracției sună fals… și produce rezultate nedorite !
Imaginează-ți următorul scenariu:
Participi la un concert de vioară al unui renumit muzician, te duci la spectacol cu așteptări foarte mari, pentru că i-ai ascultat CD-urile și în timpul concertului, falsează de 3-4 ori.
”Dezamăgitor”… îți spui…
Nu contează că notele false au fost provocate de frigul care a înghețat corzile viorii, de instalația de sunet care a dat rateuri sau de alte probleme tehnice…
După concert, majoritatea cunoscătorilor pleacă indignați că vedeta și-a ieșit din mână…. Ziarele scriu despre asta și opinia publică se impregnează cu ideea că muzicianul respectiv a luat-o pe panta descendentă…
In realitate, în afară de cele 3-4 note false, concertul a fost minunat…. din păcate… nu asta ține minte lumea…
Cam la fel se întâmplă și cu Legea atracției:
Dacă te gândești cu intensitate la ceea ce îți dorești să se întâmple în viața ta (concert), iar apoi te îngrijorezi că vei eșua lamentabil (note false), forța acestui gând negativ, poate anula cu ușurință dorința ta inițială…
E ca și când ai face un pas înainte și unul înapoi având pretenția să înaintezi…
De fapt… rămâi pe loc într-un perpetuu antrenament pentru dezamăgire…
Și atunci, ce e de făcut…
După părerea mea, cel mai practic antidot la acest balans mental intre dorință și îngrijorare este exercițiul de admirație.
Dacă îți dezvolți disciplina de a admira frumusețea, performanța sau succesul, Legea atracției va acționa instantaneu în viața ta.
Motivul pentru care funcționează e simplu:
"A admira" înseamnă a-ți orienta atenția pe acea parte din mediul înconjurător care este deja materializată și care reprezintă o mostră din ceea ce îți dorești.
Asta te face să nu observi ceea ce NU îți dorești și în consecință, gândurile tale preponderente nu se mai orientează spre ceea ce nu îți place.
După ce ți-ai antrenat suficient ”mușchiul admirației”, legea atracției va funcționa ”ca unsă” pentru că e foarte ușor să te gândești intens la ceea ce îți dorești când admiri intens ceea ce te înconjoară.
Să luăm 3 mici exemple:
Dacă vrei să devii antreprenor, admiră succesul și competența antreprenorilor care deja au reușit. Admiră-i total, integral și complet.
Apoi imaginează-ți cum ar fi să devii și tu un antreprenor de succes și treci la treabă.
Dacă vrei să devii un sportiv performant, admiră sportivii care fac performanță. Studiază-i!
Apoi, fă-ți un plan de antrenament și aplică-l.
Dacă vrei să devii un arhitect renumit, studiază realizările și operele unor arhitecți renumiți. Admiră sincer și vibrant frumusețea pe care acești creatori au adus-o lumii…
Apoi imaginează-ți cum vor arăta propriile tale creații inspirate din aceste realizări… și treci la planșetă….
Așa funcționează legea admirației…
Ca o treaptă intermediară către Legea atracției.
Din păcate, majoritatea oamenilor care nu obțin ce își doresc aplică legea atracției în paralel cu legea respingerii:
Dacă își doresc mai mulți bani…. se gândesc ce frumos o să fie când vor avea mai mulți bani și în paralel îi judecă, îi acuză sau îi detestă pe cei bogați…
Dacă își doresc o familie fericită, … îi invidiază în secret pe cei care au deja o familie fericită…
Dacă își doresc să fie supli sau sănătoși, … îi invidiază pe cei care se disciplinează să facă sport sau să mănânce rațional…
Și toate astea… îi pun pe cei nefericiți într-un dans absurd de atracție-respngere…
Vreau să atrag mai mulți bani…dar îi resping pe cei cu bani…
Vreau să atrag un partener de cuplu potrivit… dar îi invidiez pe cei care l-au găsit deja…
Vreau să mînânc sănătos… dar îi judec pe cei care fac deja acest lucru considerând că nu au…. poftă de mâncare…. ;)
Cum ar fi însă dacă începând chiar de acum aș admira tot ce e de admirat în jurul meu?
Cum ar fi dacă aș admira cu sinceritate vibrantă natura, locurile prin care pășesc, oamenii pe care îi întâlnesc și succesele acestora…?
Cum ar funcționa atunci legea atracției… cu admirație…?
***
Nu spun că nu faci deja acest lucru…
Dar cu siguranță cunoști pe cineva care are nevoie din când în când să i se remintească astfel de întrebări!
Iar eu, chiar scriind aceste rânduri, mă includ în acea categorie. 
Admiratie ! și… Inspiratie!"
(articol scris de Andy Szekely -18 octombrie 2011)
sursa: http://www.andyszekely.ro/legea-admira%C8%9Biei/#more-3391

8 noiembrie 2011

Biblia INVINGATORULUI

Cand invingatorul comite o greseala, spune: ”Am gresit!“ si invata lectia.
Cand invinsul comite o greseala, spune: “Nu e vina mea!” si arunca vina pe altii.

Un invingator stie ca adversitatea este cel mai bun invatator.
Un invins se simte victima in fata adversitatilor vietii.

Un invingator stie ca rezultatele actiunilor lui depind de el.
Un invins crede in existenta ghinionului.

Un invingator munceste mult, dar isi si creeaza mult timp liber pentru el insusi.
Un invins este o persoana mereu ”foarte ocupata”, care nu are timp nici pentru ai lui.


Un invingator infrunta provocarile una cate una.
Un invins le evita si nu indrazneste sa le infrunte.


Un invingator promite, isi da cuvantul si si-l tine.
Un invins face promisiuni, dar nu da nici o asigurare.


Un invingator spune “Sunt bun, dar voi fi si mai bun!”
Un invins spune: “Nu sunt chiar asa de rau ca multi altii…”


Un invingator asculta, intelege si raspunde.
Un invins doar asteapta pana cand ii vine randul sa vorbeasca.


Un invingator ii respecta pe cei ce stiu mai mult decat el, si incearca sa invete ceva de la ei.
Un invins se impotriveste celor care stiu mai mult decat el si tine seama numai de defectele lor.


Un invingator spune: ”Trebuie sa existe o cale mai buna de a o face…“
Un invins spune: ”Asa am facut-o intotdeauna!”


Un invingator este o parte din solutie.
Un invins este o parte din problema.


Un invingator tine seama de ”cum se vede zidul in intregime”.
Un invins tine seama de ”caramida pe care trebuie sa o puna”.


Un invingator ca tine impartaseste acest mesaj…
Un invins este egoist si il pastreaza numai pentru el insusi…

UN SALUT TUTUROR INVINGATORILOR!