Ştim într-adevăr să citim?
(Despre analfabetismul funcţional - Elisabeta Stanciulescu, 03.02.2010)
"(...) Cei mai mulţi studenţi şi absolvenţi de studii superioare sunt contrariaţi, supăraţi, jigniţi când afirm că avem în România un procent periculos (greu de estimat, fiind încă nestudiat) de analfabeţi funcţionali cu diplome universitare – prelungire a analfabetismului funcţional pe care l-au dezvăluit testele internaţionale PISA: mai mult de jumătate din populaţia de 15 ani a României se afla în această situaţie în 2006, câţi dintre ei vor fi fiind oare astăzi posesori de diplome de licenţă? (v. rapoartele PISA la URL: http://www.oecd.org/document/2/0,3343,en_32252351_32236191_39718850_1_1_1_1,00.html)
Analfabetismul funcţional se referă la situaţia în care o persoană poate să reproducă verbal sau în scris un text, dar nu îl înţelege suficient pentru a-l folosi ca resursă în reuşita unei acţiuni sau în performanţă. Semnele grafice sunt recunoscute, dar conţinutul de idei nu e înţeles decât, eventual, la un nivel foarte superficial. Fenomenul trebuie judecat în raport cu tipurile de acţiuni pentru care a fost redactat un text sau altul: poţi fi performant în utilizarea unui text care te ghidează pe şosea sau pe internet şi poţi fi în acelaşi timp analfabet funcţional în înţelegerea şi utilizarea unui text cu un conţinut ştiinţific – e, de exemplu, cazul multor jurnalişti care prezintă deformat rezultatele unor sondaje sau spusele experţilor intervievaţi.
Cauzele se află în parcursul nostru educaţional. Programele şcolare sunt astfel concepute şi puse în practică, încât îi familiarizează – auditiv şi grafic – pe elevi / studenţi cu un număr de cuvinte şi structuri lingvistice, fără însă a-i obişnui să-şi pună sistematic întrebări şi să caute sistematic răspunsuri mai extinse în legătură cu substanţa lor, cu sensurile lor multiple, cu deosebirile de nuanţă, cu situaţiile reale în care se aplică sau în care nu se pot aplica. Toţi am trecut prin această experienţă: după ce ai vizualizat sau ai auzit de câteva zeci sau sute de ori un cuvânt şi, eventual, după ce ai obţinut şi o explicaţie succintă, in genul DEX, în legătură cu sensul lui, ajungi să crezi, de bună credinţă fiind, că îl ştii. Se adaugă apoi o practică uzuală în şcolile noastre: profesorii ‚buni’ îţi dau voie, ba chiar te încurajează, ‚să spui cu cuvintele tale’ tot ceea ce citeşti sau auzi – e un fel de probă supremă că nu ‚toceşti’. Rezultatul este acela că elevii / studenţii se obişnuiesc să traducă orice informaţie nouă în termenii cunoscuţi, ceea ce echivalează în foarte multe cazuri cu deformarea noului, ori chiar cu respingerea noului care nu intră în cadrele proprii, lingvistice şi de gândire – iar dacă observăm că foarte mulţi dintre semenii noştri nu reuşesc să asculte şi să înţeleagă ce spune celălalt, ori că sunt incapabili să accepte o opinie diferită de a lor, oricâte argumente şi probe li s-ar aduce, gasim aici o explicaţie extrem de pertinentă!
In adolescenţă, îl ascultam pe Nichita Stănescu îndemnându-ne să memorăm un text chiar dacă nu îl înţelegem: cândva, argumenta el, experienţa te va aduce într-o situaţie în care textul respectiv va dobândi înţeles. Nu spun că strategia aceasta trebuie generalizată, cel mai bine e – repet – să cauţi sistematic până ajungi la un înţeles pe care îl poţi argumenta. Dar sunt de acord cu poetul în aceea că gasesc extrem de util ca, după ce ai înţeles, să memorezi ideile aşa cum sunt, utilizând cuvintele autorului: pe de o parte, ele îţi vor îmbogăţi propriul vocabular; pe de altă parte, într-un alt context, la o altă vârstă, textul memorat îţi va dezvălui noi înţelesuri…
Inchei astăzi cu îndemnul: NU traduceţi tot ce citiţi în cuvintele voastre! Dacă e vorba de un text fundamental sau de unul scris de un autor cu prestigiu intelectual, e mai profitabil să parcurgeţi paşii următori: (1) străduiţi-vă să înţelegeţi mesajul pe care a intenţionat autorul să-l comunice şi accepţiunile specifice în care utilizează el termenii; (2) memoraţi apoi ideile principale şi noţiunile centrale ca atare, în forma (structurile lingvistice) în care le furnizează autorul; (3) abia după aceea începeţi procesul de analiză critică – a critica şi a respinge un text fundamental sau un autor credibil înainte de a fi reţinut cu acurateţe ce spune el e o strategie extrem de neprofitabilă pentru învăţare şi pentru progresul personal; la fel cum e extrem de neprofitabil să accepţi necritic ce spune sau scrie cineva, oricât de mare i-ar fi renumele! Înţelegerea, memorarea, analiza critică şi aplicarea/exersarea sunt – în opinia mea – paşii obligatorii în spirala procesului de învăţare: vorbesc despre spirală pentru că, după ce ai analizat critic şi ai exersat, ajungi la o nouă înţelegere, ai nevoie de o nouă memorare ş.a.m.d." ( Despre analfabetismul funcţional - Elisabeta Stanciulescu, 03.02.2010)
